Mădălina e curioasă: De ce un spectacol în engleză despre ce înseamnă să fii român?
Avem multe povești despre improvizație și timpul nu mai are răbdare. Suntem actori, creatori, improvizatori, trăitori în prezent. Așa că, de multe ori, suntem neînțeleși, ca niște artiști veritabili. De acum, Mădălina vrea să ne provoace să povestim cu înțeles. Începem așadar o serie de interviuri pornite din… curiozitate.
Wow, english improv show! Voi inventați 2-3 formate noi de spectacole pe an! De ce ați simțit nevoia să creați și un spectacol în engleză?
foto: Radu Iacob
Încă de la începuturile trupei Improvisneyland am avut curiozitatea de a vedea cum (se) joacă impro oamenii din alte ţări. În 2009 am fost la Londra, în 2014 la Amsterdam, în 2015 la Chicago şi Tallinn. Toate aceste întâlniri ne-au provocat să „ieşim” şi noi pe scenele internaţionale ca performeri, nu doar ca spectatori. În plus, şi mai aproape de casă, Bucureştiul găzduieşte mii de oameni care nu se pot bucura de spectacolele în limba română – de ce să nu fim noi printre primii care le oferă un spectacol în limba engleză, care le dă şi o idee despre „majoritarii” din jur?
Eu știu așa: creierul uman folosește emisfera stângă pentru a produce limbajul. Deci voi vă concentrați dublu să reproduceți o altă limbă decât cea maternă. Dar în același timp, creierul folosește emisfera dreaptă pentru orientarea în spațiu, imaginație și chiar abilitatea de cânta. Nu este extrem de dificil să activați toate aceste funcții simultan, mai ales într-o limbă străină?
Sigur! De aceea se întâmplă uneori să apară referinţe culturale româneşti şi chiar jocuri de cuvinte intraductibile, spre amuzamentul publicului român şi uimirea celorlalţi.
Ah, adică e un fel de demonstrație de magie neuronală pe scenă. E acesta un motiv în plus să vină publicul să vă vadă?
Publicul nu se gândeşte la procesul din spatele a ceea ce vede şi bine face. Ei, ca şi noi, profită la maximum de spectacol dacă sunt ancoraţi în prezent, curioşi şi deschiși. Cel mult putem spera să simtă „pericolul” în care noi, improvizatorii, ne aflăm clipă de clipă şi să îi electrizeze şi pe ei (ca şi pe noi) curajul cu care ne aruncăm în necunoscut.
„What Makes You You” este despre români, Unire, prejudecăți și stereotipuri. Vă preocupă pe voi identitatea noastră românească?
În 2018 România modernă va împlini 100 de ani. Ne-am pus întrebarea – ce anume a unit Marea Unire? Cât de asemănători sau diferiţi erau românii pe-atunci între marile regiuni care s-au unit? Şi tot discutând ne-am dat seama că stereotipurile şi prejudecăţile au supravieţuit şi poate chiar proliferat în deceniile trecute, iar noi artiştii suntem în poziţia de a le aduce la lumină şi a le comenta critic.
(Monica Anastase) Personal, mă preocupă identitatea mea ca individ, care nu poate fi dezlipită de cultura în care m-am născut şi am crescut, cultura românească. Aşadar, ca să mă cunosc pe mine (What makes me me) am nevoie să cunosc şi „românii” cărora le aparţin.
Au existat oameni din public la festivalurile internaționale care să vă spună că în urma show-ului vostru au înțeles mai bine cum e poporul român? Ce reacții ați primit?
Un spectator german ne-a spus după reprezentaţia de la Goteborg că cele aflate despre România l-au fascinat şi în plus spectacolul i-a dat şi un sentiment de nostalgie după regiunea unde s-a născut el. La Amsterdam am primit mai multe astfel de reacţii „de oglindire”, acolo având şi un dialog mai profund cu spectatorii despre stereotipurile din ţările lor (Olanda, Columbia, SUA). Cel mai valoros „insight” a fost acela că ce „se spune” despre români „se spune” şi despre olandezi, columbieni, americani etc. Cu alte cuvinte, prejudecăţile există peste tot în lume iar expresia „doar la noi în România” este o simplă reflexie a dorinţei umane de a fi unic.
Sunt curioasă… care sunt cele mai amuzante stereotipii sau trăsături de caracter jucate în spectacolele What Makes You You?
Moldovenilor le plac sarmalele şi cozonacul, muntenii înjură în trafic, ardelenii „se mişcă greu” – acestea şi multe altele duc la scene care aprofundează sau răstoarnă semnificaţia comportamentelor observate şi generalizate de noi şi de spectatorii noştri.
